În tren cu un interlop

Început de noiembrie. O seară friguroasă cu cer senin și lună plină. Trenul foamei sosește obosit în gara din Cluj. Câțiva călători se suie în vagoane și își caută locurile de pe bilete în compartimentele cu lumina stinsă. Îmi termin cafeaua care trebuie să mă țină treaz timp de 7 ore și îi urmez. Ajung în cabina în trebuie să stau și îmi aranjez minuțios bagajul. Doi bărbați, pe care nu îi văd prea bine din cauza luminii slabe ca de lumânare, îmi urmăresc toate mișcările. 

Mă așez pe scaun și aștept cu biletul în mână să vină controlorul. Ochii mei încep să se adapteze la semi-întunericul din compartiment și se îndreaptă către cei doi companioni. Unul din ei bea cu guri mici dintr-o sticlă de jumate, dar, la cum își strâmbă nasul după fiecare dușcă, sigur nu-i apa tipărită pe etichetă. Îmi oferă și mie din licoarea lui, însă îl refuz politicos. Celălalt individ stă pe scaunul opus acestuia și se ține de poveștile pe care le-a început de dinainte să vin eu. Nu pot să nu observ masivitatea corpului și cicatricea lungă de-un deget de pe chelia lui care se termină cu o ceafă grasă și ridată. Spatele și pieptul lui lat mă duc cu gândul la un dulap din lemn masiv de stejar, iar un braț de-al lui face cât două de-ale mele.

Prind din mers discuția și aflu că este din Arad și merge într-un sat din apropierea Sucevei la o fată pe care a cunoscut-o pe internet. Schimbă însă repede tema conversației și nu reușesc să înțeleg cum și de ce a ajuns să străbată toată țara pentru domnișoara respectivă. Nu pot decât să sper că intențiile lui sunt bune. În continuare vorbește aproape numai el și povestește din peripețiile lui parcă luate din filmele cu mafioți. „Cicatricea asta e de la un cuțit.” spune el și arată spre chelie. „Îl apăram pe un tovarăș într-un club, era beat și s-a luat în gură cu cine nu trebuia. Așa a început bătaia și no, am sărit și eu”. Mă cutremur. Își îndreaptă privirea spre mine și apoi spre celălalt tip ca să ne urmărească reacțiile. Domnul cu sticluța nu pare prea afectat, o fi de la gradele în plus. „Mai am un semn și aici” și își suflică mâneca pentru a ne arăta dovada în timp ce relatează o altă altercație. Pare tot o urmă de tăietură deasupra unui tatuaj de pe antebraț.

Se aud scârțâituri care amplifică puțin dramatismul din compartiment. Trenul oprește într-o gară la care coboară în grabă cetățeanul turmentat. Am rămas singur cu bărbatul intimidant. Mă uit la ceas: mai am cinci ore până la destinație.


Continuarea nu v-o spun. Aș strica intriga și un potențial subiect bun pentru o carte. Am scris acest articol ca răspuns la o campanie foarte interesantă a celor de la Blogal Initiative. De la ei am aflat că:

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Voi cum ați continua povestea?

mafia_boss_by_kperfect-d59in2k

Anunțuri

Tag-uri:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: